Va astept pe:

www.dananalbaru.ro

Multumesc ca ati fost aici alaturi de mine si va astept pe site-ul meu. Acolo exista si o pagina de blog, unde continui sa sciu ce am inceput aici si, de asemenea alte informatii despre mine si muzica mea.

am ajuns acasa. e atat de bine aici…cred ca am mai spus, acasa e acolo unde sunt cu Sofia si Dragos. triunghiul asta e perfect…pentru toti trei.

drumul a fost greu la intoarcere…ne-am ratacit de doua ori prin Bulgaria (tot din cauza gps-ului absent) si am descoperit in felul asta o tara tare trista…rau traiesc oamenii de la tara de acolo. poate e doar o aparenta, poate o duc chiar bine dar totul este intr-o paragina de nedescris. am mai vazut orase/sate saracaciose, multe dintre ele la noi in tara…aici insa totul parea abandonat, mancat de rugina…nu mizeria m-a inspaimantat (nu era multa) ci senzatia asta de abandon. Dragos mi-a spus ca a vorbit cu un prieten bulgar care ii povestea cat de multi au plecat din tara lor la un trai mai bun…daca faci un calcul 15% din populatia tarii lor a plecat de “acasa”…

tarziu am ajuns acasa si am gasit-o pe pitica “mucioasa”…ne-a strans in brate pe amandoi si ne-a spus ca i-a fost tare dor de noi. :). si noua ne-a fost dor de ea. chiar daca am fost plecati doar trei zile. am adus dulciuri de acolo si un cadou pentru Nana (mama lui Dragos) a carei zi de nastere e pe 31 decembrie.

ce-o sa facem de-acum? pai…o sa facem curat, o sa spalam rufe, o sa facem mancare si o sa ne jucam. a, si-o sa lenevim…:). tot ce face un familist. la Istanbul mai ajungem, poate chiar in ianuarie. atunci sigur o luam pe Sofia cu noi si poate mergem si cu parintii nostri.

cam atat.

multumesc pentru urari si pentru cuvintele frumoase!

azi pun poze.

a fost o zi frumoasa. am trecut in cealalta parte a Istanbulului si am gasit alta lume. am fost la Moscheea Albastra…n-am mai intrat pana acum intr-o moschee…nu era aglomerat, inchideau dupa noi asa ca era liniste. nu-mi vin multe cuvinte in minte acum, e tarziu…am fost impresionata, asta pot sa spun. am coborat si in Basilica Cistern si apoi am pornit pe strazile din jur…acolo, la una din terasele de pe stradute am “luat o gustare” si bere…era cald…18 grade, nu a plouat deloc. toate restaurantele organizau petreceri de revelion si erau toate imbracate de sarbatoare. multi, multi turisti. un prieten ne-a sfatuit sa mergem la restaurantul din Galata Tower asa ca am facut la pranz o rezervare…am ajuns acolo pe la opt. intr-adevar, panorama e minunata…nu mi-au placut deloc mancarea si nici programul. niste dansatori si muzicanti “tristi” si apatici, adusi acolo doar de dragul de a parea original locul cu tot cu programul lui (mai bine ne lasau sa ascultam ceva in boxe si sa admiram privelistea)…parca tocmai le luase cineva din salariu. seara s-a incheiat glorios, la 12, cu un tip burtos, poliglot, care tot venea printre mese si-ti canta in limba ta…ar fi fost simpatic daca n-ar fi mirosit ingrozitor de tare a transpiratie…

la hotel am ajuns dupa o plimbare lunga pe jos…burnita usor si n-am mai luat taxi. am mers imbratisati si linistiti…in receptie ne-am spus amandoi la ce ne gandeam…la pitica noastra care azi a plans de dor…

poate mergem maine acasa…

ca de obicei am plecat mai tarziu din Bucuresti decat ne planificasem…nicodata nu functioneaza treaba cu planurile si asta ne distreaza. am ajuns sa facem pariuri intre noi…de cele mai multe ori castiga Dragos. programasem plecarea de acasa pe la ora 5 dar Sofia a adormit tarziu seara si am sunat la Nana sa vina, totusi, la ora 6 (dimineata). la sase au venit ai lui dar noi am iesit din Bucuresti abia pe la 8.30…am baut cafeaua cu ei, am mai stat de vorba, am intarziat si la o benzinarie de la care ne-am luat tot felul de chestii pentru drum (o mie de dulciuri, cafele, solutie de spalat parbrizul…putine dar ne-am lalait)…:)…drumul a fost foarte liber si n-a plouat deloc pana la intrarea in Istanbul…am mai oprit de o suta de ori, ba ca nu mergea GPS-ul (asta e alta chestie pe care nu reusim s-o rezolvam - sa avem un aparat gps bun. cel pe care il cumparasem l-am dat lui Adi, cumnatul meu din Bv), ba ca trebuie sa incarcam putin laptopul, sa mai luam ceva de baut etc si abia la ora 20.00 am intrat in nebunia orasului…am mai fost in orase mari dar parca nu m-am speriat asa de tare ca pana acum. poate si pentru ca ploua de nu vedeai la doi metri…si m-am simtit ca acasa in trafic doar ca erau de zece ori mai multe masini. toata lumea conducea dupa cum avea chef, claxonau ca nebunii, pietonii faceau slalom printre masini…cu harta pe care o aveam am ajuns repede in Taksim, am sunat la hotel si a venit “baiatul” sa ne ia :)). ne-au adus umbele sa nu ne ploua si ne-am cazat…e frumos hotelul si e situat pe o strada foarte linistita. avem o camera mare si foarte cocheta, cu tot ce e nevoie in ea…Dragos ma rasfata de cate ori plecam undeva. are grija sa gaseasca cele mai bune locuri…(or fi altele si mai bune dar nu le stiu. stiu ca astea ca care mergem sunt excelente. ha). in fata hotelului e un restaurant chinezesc…parca l-au pus aici pentru mine. n-am fost inauntru dar arata foarte cochet vazut de pe geam. diseara mergem. :). dupa ce ne-am cazat s-a oprit ploaia, am facut un dus si am iesit sa manacam. iubitul meu mai fusese aici si a vrut neaparat sa imi arate nebunia Taksimului asa ca ne-am dus intr-acolo. si, intr-adevar, a fost interesant…puhoi de lume. ce cauta toata lumea aia acolo, nu stiu…oameni de toate varstele, de toate categoriile sociale, vanzatori, magazine de dulciuri o mie, stradute inguste si faine, lumini de schimbare de an, cersetori, gunoaie, cate o ambasada care parca nu avea ce cauta acolo, muzica din cluburile situate la etajele superioare ale blocurilor de pe stanga si dreapta, cantareti si dansatori in plina strada, cluburi de muzica live, tequila la 5 lire, piata cu “de toate” in plina strada…toate astea si inca multe altele erau adunate in acelasi loc. nici la New York, pe Fifth Avenue, la ora de varf, n-am vazut atata buluc de oameni…interesant. am hotarat sa ne intoarcem la hotel dupa vreo ora jumate, poate ceva mai mult (nu-mi dau seama exact) si sa mancam la chinezesc dar era inchis deja asa ca am apelat la room service…mancarea a venit dupa vreo 20 de minute. eram asa de obosita ca nu-mi aduc aminte gustul puiului pe care l-am mancat…am adormit repede si in dimineata asta am ratat micul dejun…ne-am trezit tarziu.

cat am scris eu aici, Dragos a fost sa caute un croissant…tocmai a venit asa ca, Pofta Buna…!

azi vad orasul pe ziua.

Ajunul Craciunului tocmai s-a incheiat pentru noi…a venit Mosul cu multe, multe daruri…am fost cuminti anul asta…:).

ca de obicei, ne-am intalnit acasa la parintii lui Dragos. de data asta am fost mai multi pentru ca si familia Andreei (sora lui Dragos) s-a mai inmultit cu un membru…inca nu stim cum il cheama dar este un ciobanesc german de toata frumusetea…l-a primit David care pe 26 implineste 8 ani. :). ca sa va faceti o idee a haosului care s-a produs o sa scriu cine a participat la masa de Ajun:

Mamaie - 74 de ani, bunica lui Dragos

Nana (mama lui Dragos) si Tataie (tatal lui Dragos)

eu, Dragos si Sofia

Andreea, Remus cu cei trei copii ai lor: David- 8 ani, Luca - 4 ani si Yannis - 2 ani

nu au lipsit Misu - motanul de 12 ani al lui Dragos care locuieste la ai lui, Mulan - catelusa noastra de 5 luni si proaspatul membru al familiei Andreei, ciobanescul german (am hotarat sa-l numim Max pana ii gaseste David un nume) de numai 2 luni si jumatate.

nu stiu daca cineva isi poate imagina nebunia care s-a produs in momentul in care a venit Mosul si a impartit cadourile…copiii isterizati de fericire ca, in sfarsit, li s-au implinit dorintele si au primit cadourile dorite, Misu terorizat de Mulan, Max care nu intelegea ce se intampla in jurul lui, drept pentru care s-a “scapat” de cateva ori pe covor, tataie care nu stia pe cine sa serveasca prima data cu ceva de baut, Remus care incerca sa surprinda ceva din placuta atmosfera de Craciun, Nana care incerca sa pregateasca masa si nu a mai apucat sa-si guste sarmalele :), eu si Andreea care incercam sa explicam copiilor ce “face” fiecare jucarie si sa ne miram la fiecare zgomot facut de acestea, ca si cand nu le-am fi vazut in viata noastra…:)

a fost foarte frumos…ca in filme de frumos. stiti filmele alea cu familiile mari si zgomotoase, vesele, pline de viata, in care toti se bucura de prezenta celorlalti? cand, dupa ce se termina nebunia, vezi personajele principale bagate in pat, adormind cu zambetul pe buze, ca dupa o grozava petrecere? asa e acum…ma simt ca unul din acele personaje. sunt obosita dar foarte fericita. am avut un an bun, am o familie minunata, suntem sanatosi cu totii si ne iubim. si Mosul a fost darnic…si bland. si ne-a pupat pe toti. nu s-a dat de gol, nici macar Sofia n-a stiut ca tati a fost Mosul ei anul acesta. :)…i-a povestit si lui ce frumos a fost dupa ce s-a intors de la magazin…fusese plecat sa ia suc.

am ajuns acasa…ne asteapta zile cu cadouri si veselie multa. si mancare buna…nu tinem regim de Craciun :). am aflat unde o sa mergem din 26 :). nu am fost la Istambul pana acum, doar Dragos a fost si mi-a spus ca-i un oras foarte frumos. abia astept sa-l vad. o sa stam trei zile…nu putem mai mult fara Sofia…de revelion nu stiu ce vom face…sigur vom fi in Bucuresti. poate la Frame…:).

mi-e bine…:)

petrecem Craciunul inainte de Craciun :). nu o sa putem ajunge la Brasov pe 25 sau 26, de fapt, nu mai ajungem anul asta aici si mama s-a pregatit cu de toate. a venit si Tatiana cu ai ei si am facut o masa mare in casa in care am copilarit. ninge frumos, e cald, bem vin fiert si diseara o s aiesim sa vedem bradul din centrul orasului.

i-am luat sanie si e foarte incantata dar inca nu am facut om de zapada desi i-am promis ca furam o oala de la mamaie ca sa-i punem omului palarie.

am alungat toate gandurile si am lasat linistea sa se astearna din nou in mine…din cand in cand mi-e tulburata linistea asta de ganduri pe care eu insami mi le produc de parca n-as avea ce face…

in Bucuresti ne intoarcem peste doua zile si o sa umblam prin magazine ca sa luam cadouri pentru cei dragi. avem de luat multe…ma ingrozeste aglomeratia. anul trecut am luat cadourile din timp, ca sa nu ne prinda imbulzeala in magazine si a fost mai bine.

o prietena pe care n-o cunosc dar pe care o consider asa pentru ca mai mereu imi lasa cate un gand bun aici, m-a rugat sa postez aici urmatorul link:

http://evergreenstory.wordpress.com/2009/12/13/mos-craciun-pentru-copiii-nevoiasi/

am intrat si eu sa vad despre ce e vorba si o sa donez si eu. poate o sa si merg cu colindul pe 23. adresa la care puteti scrie pentru mai multe detalii este:

evergreen4_21century@yahoo.com

haideti sa facem fapte bune…macar acum. macar noi. putin cate putin poate schimbam ceva.

am impodobit casa…si bradul. am facut cateva poze si va arat putin, putin :).

nu ma asteptam sa ninga atat de curand avand in vedere cat de cald a fost in prima saptamana a lui decembrie…e minunat afara. nu stiam cand vom face bradul dar azi ne-am hotarat. acuuuum!…pentru ca ninge atat de frumos si nu avem nimic de facut, deja simtim din plin atmosfera Craciunului, e cald si curat in casa si miroase a biscuiti cu scortisoara…pentru ca vrem sa ne bucuram de bradutul nostru mai mult timp. pe 26 Dragos ma va duce undeva. nu stiu unde ca nu vrea sa imi spuna dar sunt convinsa ca va fi frumos. 4 nopti, fara Sofia…asta nu va fi usor dar tare sunt curioasa ce mi-a pregatit iubitul meu. :). am incercat sa “scot” ceva de la el dar n-a fost chip si nu mai incerc. astept surpriza. :). pana pe 26 o sa tot mergem la patinoar, la cumparat cadouri (suntem o familie mare si avem multi prieteni), la locuri de joaca, poate chiar si la Brasov ca acolo ne putem da si cu sania.

ii tot spun Sofiei povesti de Craciun, cu multa zapada, cu sanii si mosi, cu catei care trag la sanie si copii care fac cazemate si se bat cu bulgari. e foarte incantata. si eu pentru ca multe povesti sunt inventate si “prind” in ele momente din copilaria mea…:)

zile frumoase va doresc!