orasul e gri. de catve azile nu stau locului si apuc sa il vad mai bine in drumurile pe care le am de facut. constat ca s-au schimbat multe, intocmai unuia care nu a mai vazut bucurestiul de cativa ani. habar n-am de ce senzatia asta…recunosc, sunt zone prin care nu am mai trecut de foarte mult timp, dar chiar asa???…

nu-mi displace gri…cred insa ca e din cauza ca ma simt foarte bine cu mine. alta data m-as fi deprimat…vreme urata, oras gri, oameni imbracati in negru, amarati…dar nu-mi displace azi.

a venit mama pe la mine. o sa stea cateva zile. nu-i place de Mulan. :)). dar ma distreaza incercarile ei de socializare cu ea…nici Mulan nu pare sa o bage in seama prea mult. :)) e haios la noi…ne distram.

pentru ca iubitii mei dorm inca, televizorul e deschis pe antena 1 - altceva decat minimax ul care a monopolizat casa. ii vad pe Razvan si Dani gesticuland. rad de ceva dar habar nu am de ce ca e pe mute tv-ul meu.

la 2 ma vad cu cineva pe care nu am mai vazut de foarte mult timp si apoi merg la Cornelia sa continuam treaba pe care am inceput-o ieri. seara mergem in Frame pentru “Seara de cinema”…:).

l-am intrebat pe Cristi aseara: ce trebuie sa faci atunci cand nu esti sigur ca vrei sa faci un anumit lucru? si el mi-a spus: ASTEPTI. mi s-a parut un sfat foarte bun, am zambit si mi-am spus ca asa voi face.

am inceput postul. voi?

ma asteapta o noua saptamana plina…in cea care tocmai a trecut am tinut neaparat sa fiu dimineata si seara alaturi de Sofia…atunci daca in timpul intregilor zile am lipsit de langa ea. nu sunt obisnuita sa lipsesc atatea ore de langa ingerasul meu mic si ma cam dezechilibreaza chestia asta…

duminica seara…ma simt obosita dupa o saptamana plina. totusi am o sclipire interioara, de bucurie si abia astept rezultatul muncii mele de acum. sunt foarte pornita pe cateva idei “statute” in mine si abia acum pornite in practica. savurez fiecare clipa de efort si ma descopar iar si iar si iar…varsta isi spune si ea cuvantul in tot ceea ce intreprind. nu stiu cand am trecut de la stadiul de adolescenta la cel de femeie matura. inca ma bucur de tot ce fac dar nu ma mai joc. sau poate e tot o joaca dar…altfel.

de cateva saptamani a devenit un obicei sa ma intalnesc cu prietenii in Frame caci Dragos organizeaza “ZIUA DE CINEMA” in fiecare miercuri seara…vedem filme, ascultam scenarii citite de chiar actorii care joaca in respectivele filme, punem intrebari…ne relaxam. miercurea asta vedem bucati din film si Dragos, Andi si Dorina vor face lectura pe scenariul original “Furia”…abia astept. evenimentul incepe la ora 20.00 - pt cei care vor sa vina.

printr-un prieten am descoperit o piesa care-mi place mult.

http://www.youtube.com/watch?v=FPCeA5Vl29k&feature=related

am avut o zi pe jumatate buna…

pozele au iesit foarte bine. multumesc Iulian!

imediat ce am ajuns acasa am simtit nevoia sa ma intind. nu e oboseala…mi-e rau, ma doare capul si-mi vine sa vomit. seara m-a prins cu o mie de ganduri si griji si poate de-asta…abia astept sa adorm.

traiesti ca sa mori sau mori ca sa traiesti?

lumea in care traim ne invata sa ne taiem aripile, sa ne ascundem increderea, sa ne stabilim tinte minuscule, sa nu ne credem importanti, sa nu radem, sa ignoram…dar in lumea asta care te invata tot ceea ce nu trebuie sa fii mai exista oameni care spera, care stiu sa iubeasca si sunt iubiti, care au incredere si se stiu bucura pentru bucuria altuia…suflete curate…

tu cand te-ai bucurat ultima oara?

azi am privit indelung frunzele care alunecau in bataia vantului si mi-am amintit cat de firesc mi se parea atunci cand eram copil acest proces de…schimbare. pe vremea aia luam totul asa cum venea, toate lucrurile mi se pareau firesti. toate…si ploaia, si zapada, si toamna, si mugurii, si bobocii florilor, si cerul cu nori, si zambetul oamenilor. pe vremea aia nu “ma plangeam” de nimic…asa eram eu atunci si asa e Sofia mea acum. traieste intr-o armonie perfecta, se bucura de tot ce este si nimic nu e nelalocul lui. e atat de frumoasa si atat de mult as vrea sa pot fi in stare sa readuc copilul din mine…in mine.

zilele astea, ultimele doua-trei saptamani, au fost pline. abia apuc sa imi acord cinci minute cu mine atunci cand vine nopatea…si adorm. dimineata nu reusesc sa revad decat franturi de vis, niciodata unul de la cap la coada…am terminat cele doua piese pe care le incepusem si pregatesc un nou videoclip. am inceput repetitiile alaturi de Valdy si Sandu si sunt foarte multumita dar mai avem mult pana punem pe picioare intregul proiect. nu ma plang, mi-e foarte bine asa. l-am tinut in brate pe iubitul meu azi si i-am soptit la ureche: “ce viata frumoasa avem!”…mi-a zambit, m-a strans in brate…ma simt mai bine si mai linistita ca niciodata, am incredere in viata mea mai mult ca niciodata in ciuda oboselii pe care o resimt uneori si in ciuda tuturor rautatilor de care am avut parte. ma simt intreaga…

ma asteapta o saptamana plina de idei, de intalniri, de lucru in echipa, de veselie alaturi de “ai mei”…si-o sa incerc in tot timpul asta sa le iau pe toate asa cum vin si sa ma bucur neconditionat de ele, la fel cum faceam atunci cand eram copil. o sa incerc sa le zambesc oamenilor de pe strada, o sa las vantul sa-mi mangaie fata si-am sa pun suflet in tot ceea ce voi face…

m-a cam suparat Cristina…vedem ce-o sa mai fie.

din cauza ca fac un milion de lucruri pe zi, nu reusesc sa ma aduc, sa imi linistesc mintea, drept pentru care nu am reusit sa fac textele celor doua piese pe care trebuie sa le inregistrez maine…chiar sunt in pana de idei. abia seara, dupa ce ma intind in pat apuc sa ma uit la ziua care tocmai a trecut, s-o analizez…dar doar pentru cinci minute caci adorm repede. azi m-am trezit tarziu…la 9. mi-am dat seama ca nu o sa am timp sa termin tot ce mi-am propus pana la ora 12 cand voi pleca de acasa si am intrat in panica…m-am spalat repede si am zburat in bucatarie…pana s-au ridicat Dragos si Sofia din pat eu pusesem supa la fiert. in felul asta am mai stabilit un record…:)) :)) :))

Sofia e in faza “NU-urilor”…se incapataneaza sa domine “teritoriul” :)) si ajungem la conflict. azi dimineata, de exemplu, si-a rasturnat in camera ei bobitele de la aspiratorul de jucarie si, in loc sa le adune, le-a lasat sa se imprastie in toata casa. sunt niste chestii mici si rotunde din polistiren care se electrizeaza usor de sosete…i-am spus sa le adune si a spus NU. i-am mai spus o data, cu “te rog” in fata, a zis: NUUUUU VREEEAU. si-atunci i-am explicat ca mami ii spala hainutele, ii face mancare, o spala pe ea, o scoate la plimbare si se joaca cu ea DAR nu ii strange mizeria. daca a facut mizerie trebuie sa o stranga. si Sofia m-a intrebat senin: DE CE? iar am inceput sa ii explic de ce nu e frumos sa facem mizerie, ca mizeria inseamna microbi etc etc (ca pentru un copil mic) si iar a zis: NU. in cazul asta trecem la “artileria grea”. BINE, DACA NU VREI ATUNCI ADUC ASPIRATRUL CEL MARE, FAC EU CURAT SI ASPIRATORUL TAU IL ARUNCAM LA GUNOI CA SA NU MAI FACA MIZERIE. lacrimi, rugaminti…pana la urma, am ajuns la un compromis: aduna jumatate acum si jumatate dupa ce mananca…ne-am inteles.

in primul rand o sa va multumesc pentru urari…tuturor. mi-ati umplut inima de bucurie.

apoi va spun despre Mulan…:)

de ziua mea nu am vrut sa fac nimic special. am vrut doar sa stam in 3. am serbat in anii care au trecut alaturi de prieteni si…anul asta asa am simtit. de cateva luni ne gandeam serios sa luam un catel si ne hotarasem amandoi ca cel mai potrivit ar fi un buldog francez…vazusem odata, la Budapesta, unul alb, foarte haios si ne-a ramas mintea la el. intamplarea (sau nu!) a facut sa intram intr-un pet shop chiar de ziua mea…vroiam sa luam un acvariu rotund si frumos pentru Tomi. si n-am stat prea mult pe ganduri cand am vazut-o, ghemuita intr-un colt, ignorand total nebunia din jurul ei…e alba, e tare, tare lenesa si haioasa si are urechile mari…i-am spus Mulan, ca seamana cu Mulan din desene animate, salvatoarea Chinei…:). nu se agita ca ceilalti catei din jurul ei pentru ca era bolnavioara dar asta am aflat abia seara cand au inceput problemele. trei zile am tot stat pe la medic cu ea si am crezut ca nu o sa supravietuiasca dar s-a facut bine. abia peste trei saptamani o sa o putem scoate din casa pentru ca ieri i-am facut vaccinul. are 2 luni si jumatate si Sofia intreaba mereu cand se trezeste : unde e peietena mea? se inteleg foarte bine, atunci cand nu doarme e foarte activa si…e mare veselie la noi. mare de tot. cum ne descurcam cu toti…pai, am facut asa:

pe Rhino l-am dat spre adoptie unor oameni care speram ca il vor alinta cel putin la fel ca noi si Fofo este deja alaturi de Bibi (perusul Luminitei care se simtea singur)…Lumi nu are alte animale, vroia oricum sa isi mai ia un perus care sa ii tina companie lui Bibi si noi nu o mai puteam tine pe Fofo pentru ca Mulan o pandea la orice pas si nu prea o mai puteam scoate din colivie…:). ne-am asigurat ca sunt bine cu totii. acum au ramas doar Tomi care inca asteapta noul acvariu si Mulan care va creste alaturi de Sofia.

ce-am facut cu Kim? kim e yorkshire-ul meu iubit si isteric care locuieste de trei ani la parintii mei, la Brasov…acolo e paradisul pentru el. mama si tata il iubesc la nebunie desi, mi-aduc aminte, atunci cand eram copil refuzau si sa se gandeasca la a avea un caine in casa. varsta…:) cand l-am dus pe Kim acolo eram insarcinata in luna a opta si el era mult prea energic pentru a-i mai putea face fata. urma sa stea cateva luni la ai mei si apoi sa il luam inapoi, la Bucuresti. dar n-a mai fost chip sa ii fac sa se razgandeasca…nici pe Kim si nici pe ai mei.

acum toate-s in regula. in casa e veselie maxima.

am dat perdeaua la o parte. avem geamuri mari de tot si la sufragerie si la dormitoare si copaci in fata lor. bate tare vantul si ploua dar vremea nu reuseste sa ma indispuna. m-am trezit, ca de obicei, mai devreme si acum, in timp ce scriu, ii aud vorbind din dormitor, somnorosi si scumpi pe iubitii mei…:)

:))…a aparut pitica. ne-am pupat si a inceput sa se joace cu Mulan.

la 12 ma duc sa pun tara la cale :). lucrez la a treia piesa si la o modul de promovare. e complicat dar nu ma simt singura. s-au aranjat toate in asa fel incat sa nu fie greu.

sa aveti un week end frumos va doresc!

e ziua mea

implinesc 33 de ani.

le multumesc din suflet tuturor celor care mi-au trimis urari. vreau sa stiti ca inseamna mult pentru mine.

ma simt bineee. am tot ce are nevoie un om, sunt linistita, fericita, iubesc si ma simt iubita.

va pup pe toti.

foarte curand o sa va scriu la ce am lucrat si de ce nu am mai avut timp sa intru aici.

azi am tras vocile pentru prima piesa…