in primul rand o sa va multumesc pentru urari…tuturor. mi-ati umplut inima de bucurie.

apoi va spun despre Mulan…:)

de ziua mea nu am vrut sa fac nimic special. am vrut doar sa stam in 3. am serbat in anii care au trecut alaturi de prieteni si…anul asta asa am simtit. de cateva luni ne gandeam serios sa luam un catel si ne hotarasem amandoi ca cel mai potrivit ar fi un buldog francez…vazusem odata, la Budapesta, unul alb, foarte haios si ne-a ramas mintea la el. intamplarea (sau nu!) a facut sa intram intr-un pet shop chiar de ziua mea…vroiam sa luam un acvariu rotund si frumos pentru Tomi. si n-am stat prea mult pe ganduri cand am vazut-o, ghemuita intr-un colt, ignorand total nebunia din jurul ei…e alba, e tare, tare lenesa si haioasa si are urechile mari…i-am spus Mulan, ca seamana cu Mulan din desene animate, salvatoarea Chinei…:). nu se agita ca ceilalti catei din jurul ei pentru ca era bolnavioara dar asta am aflat abia seara cand au inceput problemele. trei zile am tot stat pe la medic cu ea si am crezut ca nu o sa supravietuiasca dar s-a facut bine. abia peste trei saptamani o sa o putem scoate din casa pentru ca ieri i-am facut vaccinul. are 2 luni si jumatate si Sofia intreaba mereu cand se trezeste : unde e peietena mea? se inteleg foarte bine, atunci cand nu doarme e foarte activa si…e mare veselie la noi. mare de tot. cum ne descurcam cu toti…pai, am facut asa:

pe Rhino l-am dat spre adoptie unor oameni care speram ca il vor alinta cel putin la fel ca noi si Fofo este deja alaturi de Bibi (perusul Luminitei care se simtea singur)…Lumi nu are alte animale, vroia oricum sa isi mai ia un perus care sa ii tina companie lui Bibi si noi nu o mai puteam tine pe Fofo pentru ca Mulan o pandea la orice pas si nu prea o mai puteam scoate din colivie…:). ne-am asigurat ca sunt bine cu totii. acum au ramas doar Tomi care inca asteapta noul acvariu si Mulan care va creste alaturi de Sofia.

ce-am facut cu Kim? kim e yorkshire-ul meu iubit si isteric care locuieste de trei ani la parintii mei, la Brasov…acolo e paradisul pentru el. mama si tata il iubesc la nebunie desi, mi-aduc aminte, atunci cand eram copil refuzau si sa se gandeasca la a avea un caine in casa. varsta…:) cand l-am dus pe Kim acolo eram insarcinata in luna a opta si el era mult prea energic pentru a-i mai putea face fata. urma sa stea cateva luni la ai mei si apoi sa il luam inapoi, la Bucuresti. dar n-a mai fost chip sa ii fac sa se razgandeasca…nici pe Kim si nici pe ai mei.

acum toate-s in regula. in casa e veselie maxima.

am dat perdeaua la o parte. avem geamuri mari de tot si la sufragerie si la dormitoare si copaci in fata lor. bate tare vantul si ploua dar vremea nu reuseste sa ma indispuna. m-am trezit, ca de obicei, mai devreme si acum, in timp ce scriu, ii aud vorbind din dormitor, somnorosi si scumpi pe iubitii mei…:)

:))…a aparut pitica. ne-am pupat si a inceput sa se joace cu Mulan.

la 12 ma duc sa pun tara la cale :). lucrez la a treia piesa si la o modul de promovare. e complicat dar nu ma simt singura. s-au aranjat toate in asa fel incat sa nu fie greu.

sa aveti un week end frumos va doresc!

am finalizat ideea pe care vreau sa merg cu lucrul la noile piese…din toamna voi reintra in studio. am cateva piese scrise, melodie si text, trebuie “doar” orchestrate…:). sebi, amicul meu cu care voi lucra, a fost recent operat si mai are ceva pana se reface asa ca eu imi voi continua calatoriile pana atunci cand vom fi in stare amandoi sa ne incepem lucrul…anul asta a fost aproape gol din punct de vedere profesional…insa, sfarsitul lui se anunta plin de inspiratie. in Corfu exista o plaja, Alonaki Beach ii zice…un loc absolut deosebit. mi-am putut incarca bateriile pentru o noua etapa profesionala. ma simt ca noua. ma voi intoarce acolo, foarte curand…cu greu m-am dezlipit de minunea aceea de loc in care a fost mai usor ca nicaieri sa descopar ce-mi doresc pentru viitor. cat de natural vine totul in viata! daca nu te opui destinul lucreaza foarte frumos…daca nu te incapatanezi si nu imbratisezi tot ce vine cu blandete, nu faci altceva decat sa indepartezi lucrurile bune care se indreapta spre tine.

cand ma uit in oglinda ma vad pe mine. nu vad un om pe care nu-l cunosc, nu vad persoana care as vrea sa fiu, nu sunt nemultumita sau nefericita. sunt doar eu…cineva scria intr-un comentariu ca incerc sa-mi induc fericirea, ca sunt, de fapt, cu totul altfel decat spun ca sunt…respectiv nefericita. citind, tot ce am putut face a fost sa zambesc. e firesc sa ti se para nebun acela care mereu vorbeste despre cat de norocos e, despre cat de fericit sau iubit e. sigur e ceva in neregula cu el…si-acum zambesc. nu trebuie sa creada nimeni nimic. nu scriu ca sa conving pe cineva (sau pe mine!!!) ca e perfect totul in viata mea. sunt atat de multe lucruri despre care nu scriu pentru ca … mi-e frica. sunt multe lucruri care vreau sa ramana ale mele, multe, multe mult mai frumoase decat scriu eu aici…pana si cuvintele le gasesc greu…am invatat ca e mai bine sa te imprietenesti cu tacerea si sa te bucuri cu ai tai de frumosul care ti se intampla decat sa ii lasi pe cei care nu stiu sa simta sa stie despre tine pentru ca mai apoi sa…te calce in picioare cu cuvinte negandite si ne-simtite. cenzura are si ea rostul ei…cenzura uneori nu raneste. ba da! raneste orgoliile celor care vor sa raneasca. cum? nu ne spune despre reusitele ei? inseamna ca nu a reusit! ne spune ca e fericita? inseamna ca nu e! si asa mai departe…pe mine nu m-a ranit cenzura pe care mi-am impus-o. mi-a facut bine…

in fiecare zi ma uit la fetita mea si-nvat de la ea…fericirea e atat de usor de atins. ea ma ajuta sa ma concentrez asupra fiintei mele, asupra fiecarei miscari pe care o fac, asupra fiecarui gand pe care il am…asta e un exercitiu zilnic si ma redescopar mereu, puternica si fericita. simt cum viata imi curge in vene, cum imi pulseaza inima, vad lucrurile pe care le stiu in jurul meu, simt iubirea celor dragi si…stiu ca traiesc. cand intorc o pagina a unei carti, cand gatesc o supa, cand imi pun sandalele, cand imi arunc apa pe fata, cand ii tin in brate, cand aud muzica, cand intind rufele, cand lenevesc, cand fac cumparaturi, cand deschid geamul, cand ating tastele laptopului, cand mananc o inghetata…cand fac tot ce fac, simt bucurie. sunt atat de multi oameni care nu fac toate lucrurile pe care le fac eu…cum sa nu ma simt norocoasa? sunt atat de multi oameni care nu si-au intalnit jumatatea sau nu si-au nascut copilul…cum sa nu fiu fericita? sunt atatia oameni care nu si-au implinit visele…cum sa am curajul sa ma plang?

nu am curaj sa spun despre mine altfel decat spun. ar fi gresit fata de cel de sus care mi-a dat atat de multe…si cu gandul asta, in fiecare zi pot face fata oricarei provocari…provocarea cea mai noua? este un cantec pe care l-am scris azi…eu zic ca-i frumos…:)

sunt acasa, da…astept sa se trezeasca micuta mea.

mazarea mi-a iesit cam sarata…:) :)

va pup pe toti!

nu stiu cu ce sa incep…a fost o seara extrem de plina. sunt foarte obosita acum, dar incarcata cu bucurie…mi s-au inflamat foarte tare amigdalele (asta n-are nici o legatura cu spectacolul din seara asta sau cu starea mea)…va spun ca sa stiti ca “mi se intampla si mie”…:) inchei cu un strepsils capitolul asta, pana maine cand trec pe antibiotice…:)

oana, sa nu plangi…sunt fericita ca te-am cunoscut, ti-am simtit emotiile si ma bucur ca ti-ai facut curaj sa vii sa ne cunoastem. imi doresc sa ne mai intalnim si alta data, la o cafea. 

ruxi, cadoul de la tine e deja pe noptiera mea…esti minunata.

gabi, te-am urmarit in timpul spectacolului si am vazut c-ai cantat alturi de mine. multumesc pentru asta, pentru prezenta si pentru cartile pe care mi le-ai dat. 

anda, iti multumesc ca m-ai ajutat cu proiectul asta cu blogul si lansarea pe site. anda este cea cu care am tinut legatura si care m-a ajutat sa fac posibile multe lucruri legate de site si blog…iti datorez multumiri ca n-ai fost ca altii, ca ai fost corecta si “implicata” si…ca i-ai “adus” pe colegii tai sa ma vada. au fost cu totii foarte draguti.

cristina, te-ai tinut de cuvant si-ai venit asa ca, atunci cand voi veni la buzau o sa mergem la o cafea (unde vrei tu caci cunosti orasul)…:) ai cantat frumos…:)

ada, iasi-ul e departe si am asteptat cu sufletul la gura sa vad daca ajungi. sper ca a meritat drumul si ca vom tine legatura in continuare.

alexadra_pitik, zbenguita, alexandra j., tonikana, octavian, andra, mari (sper ca n-am uitat pe nimeni!) …ce gasca vesela si frumoasa!  

mai scriu maine…sunt obosita. maine, cu forte noi…:)

ma intrebati de ce am ales varianta asta e lansare? sunt mai multe motivele…incep insa cu povestea:

acum aproape un an am reziliat contractul cu casa de discuri, renumita de altfel, la care eram inregistrata de ani buni…niciodata nu mi-a placut sa “ma bag in seama” sau “pe sub pielea” celorlati…daca-mi fac prieteni, mi-i fac pentru ca-mi plac ca oameni, nu pentru a avea un avantaj de pe urma relatiei cu ei…nu-mi place sa stiu ca cineva se foloseste de mine si nu da doi bani pe cine sunt si ce simt, asa ca am grija sa nu fac nici eu acest lucru cu ceilalti…revenind, atunci cand am decis sa lansez acest album impreuna cu casa de discuri, mi s-a spus ca nu se va vinde, ca nu poate fi sustinut, ca nu e comercial (desi in continuare cred ca nu sunt un artist underground - nici nu mai stiu cum sunt), ca imaginea mea nu e cea mai potrivita, ca ar trebui sa schmb aia si aia si aia si aia…o intreaga lista…si, in loc sa-mi pot alege oamenii cu care sa lucrez la abum, pe muzica pe care-o vreau, am fost trimisa la clasicii compozitori de dance…si-atat…m-am frustrat, bineinteles, mai ales ca stabilisem deja o legatura frumoasa cu FLORIN COJOCARU (class) si SILVIU DIMITRIU…cu ei lucram la album si-mi placea ce iese…unde era puterea mea de decizie? unde era libertatea cu care ma tot laudam si pe care mi-o doream din tot sufletul? … o hartie te poate baga in bucluc … mi-am spus la randul meu doleantele, nu ne-am inteles si-am hotarat s-o iau pe cont propriu…am avut placuta surpriza sa vad cata lume a venit la lansarea videoclipului “MAI E O ZI”…facusem totul singura…chiar si mail urile catre presa cu invitatiile audio, tot eu le-am facut…acum nu mi se mai pare greu, dar atunci parea ca port o povara mai mare decat pot duce…incet, incet mi-am facut un plan si, iata-ma aici, pe apropo…am decis sa nu castig nici un ban de pe urma acestor piese muncite, platite, simtite pentru ca am vrut ca ele sa ajunga, in cea mai simpla forma la voi…am vrut sa le arat celor care n-au crezut in mine ca se poate si asa, ca exista oameni in jurul meu care se regasesc in cantecele mele, ca un artist isi iubeste mai mult produsul decat buzunarul…am vrut sa fac ce-mi place si sa spun lucrurilor pe nume…lucruri despre care multi n-au curajul sa vorbeasca…m-am gandit mult la cum va fi interpetat gestul meu dar, ca si alta data, increderea ca fac ceva bun a fost mai puternica decat frica de esec…

voua de ce va e cel mai frica? ce-ati vrea sa faceti si frica nu va lasa?

bine v-am regasit…

am multe de spus in aceasta seara, sper sa nu va plictisesc…cei care mi-au citit blog ul inainte stiu ca nu obisnuiesc sa scriu mult…de data asta insa, e altfel…si-s mai multe posturi…incerc sa le impart…

sunt linistita si impacata, in ciuda problemelor care au aparut in ultima vreme…am reusit, in sfarsit, sa aduc in fata voastra, exact asa cum mi-am dorit, albumul pe care l-am tinut ascuns timp de cateva luni bune si videoclipul la care am lucrat…de doua ori…

timp de trei ani (atat a trecut de cand am decis sa ma retrag din peisajul muzical) s-au intamplat multe cu mine…o parte din ele am incercat sa le adun aici, pe “parfum”…imi place sa cred despre mine ca sunt un om ca toti ceilalti, cu bune si rele, cu bucurii si tristeti, cu frustrari si increderi…am scris, pe scurt, povestea fiecarei piese…daca cineva va dori mai multe detalii, le voi da cu drag…

povestea videoclipului e una speciala…ar trebui sa va las pe fiecare sa intelegeti in felul vostru dar nu ma pot abtine si-am sa va spun cum l-am vazut eu in momentul in care am ales piesa TU pentru acest clip… asadar:

este societatea romaneasca bolnava de prejudecati? - m-am intrebat…am avut timp, mult timp sa observ, caci el mi-a lipsit ani de zile, pe vremea cand alergam ca o nebuna dintr-un capat in celalalt al tarii, zi si noapte…si n-am putut observa…sau N-AM VRUT sa observ. acum am avut timpul si nu mi-a placut ce-am vazut…o lume plina prejudecati……spuneti-mi voi: daca esti gay, sau gras, sau punk, sau negru, sau invalid inseamna ca nu poti iubi? inseamna asta ca nu esti capabil de acte de curaj, ca-ti lipseste inteligenta sau inima cu care simti? atunci cand te tai nu curge tot sange? atunci cand iubesti, nu tot cu inima o faci? atunci cand gandesti, nu tot cu mintea o faci? … si m-am mai intrebat daca pot schimba ceva, daca este in zadar a arata lumii ca suntem cu totii la fel, indiferent de rasa, de orientarea sexuala, de preferintele muzicale. mi-am spus ca trebuie sa-ncerc…chiar si atunci cand am aflat ca mi-a fost sters primul material filmat mi-am spus ca trebuie sa mai incerc…si l-am facut si-a iesit asa cum il vedeti. a fost grea filmarea, a doua oara am avut parte de multa ploaie…fiecare secunda era importanta caci am filmat dintr-una, pe repede-nainte…

am multumiri de facut:

lui DRAGOS pentru ca s-a ocupat pana in cel mai mic detaliu de organizarea si productia videoclipului…si nu doar pentru atat. ii multumesc pentru toata dragostea cu care m-a inconjurat in ultimii trei ani, pentru toate invataturile pe care mi le-a dat si pentru increderea in mine…te iubesc nespus

lui FLORIN COJOCARU si lui SILVIU DIMITRIU pentru rabdarea pe care au avut-o cat am lucrat la album.

lui CORNEL ILIE pentru prietenie si incredere.

lui ALEX TRAILA pentru ca ne-a suportat si la a doua filmare si a carat de doua ori camera in spate…alex, esti un om deosebit, esti talentat si voi fi alaturi de tine oricand vei avea nevoie.

lui DAN BORDEIANU pentru ca mi-e prieten si pentru ca m-a ajutat de cate ori am avut nevoie.

acum, pe repede-nainte:

lui FLORIN TULIGA, pentru ca n-a stat la bucuresti, lui SABIN DOROHOI pentru tot ajutorul oferit, lui ANDREI MATEIU pentru ca a purtat esarfa portocalie , ANDRADEI ca mi-e prietena si n-a spus nu, ROXANEI si lui LIVIU caci au facut treaba buna, lui SORIN ca a descurcat itele, MADALINEI pentru rochie, RAMONEI pentru machiaj, tuturor celor din figuratia speciala: MARIAN, OLIMPIA, SILVIAN, JOHN, CRISTINA, MARIA SI CRISTIAN, tatalui meu si lui tata socru, mamei mele si nanei, echipei de la EXIT FILMS: ANDREI, GABI SI ALEX, celor de la figuratia simpla…poate am uitat pe cineva…le multumesc tuturor…cu totii-mi sunt prieteni.

TU este pentru toti cei care au curajul sa fie altfel…

am reusit, in sfarsit, sa filmam…n-am mai avut entuziasmul de prima data. m-am gandit ca, poate, ar trebui sa ma mai abtin din a fi atat de entuziasta caci, IATA, pot aparea probleme si cad de sus…si ma doare…:) am ajuns pe la 12 in brasov si am fost intampinati de o ploaie torentiala…ne-am uitat pe cer si norii pareau sa nu plece dar n-am renuntat…ne-am adunat cu totii (in jur de 50 de oameni) la locul faptei si am asteptat rabdatori sa treaca ploaia…si-a trecut! primele cadre trase au fost cu picuri maruti…am dat pe gat, din cauza frigului, un paharut de tarie (nu de alta dar imi tremura barba)…:) soarele si-a facut aparitia cu retinere si n-a stat mult…dar nici norii nu ne-au mai chinut…au tinut apa pentru ei…:)

azi, dupa ce am vazut materialul m-am linistit…o sa fie bine. mai dureaza putin pana iese din post productie si-o sa-l vedeti si voi…

ne-am intors foarte tarziu in bucuresti, noaptea, pe la doua si jumatate … sofia dormea langa mama (a venit de la brasov sa ne ajute)…mi-era dor tare de fetita mea. dupa toata nebunia, agitatia asta din ultima saptamana abia asteptam s-o tin in brate in liniste…acum suntem noi doua, ne bucuram una de alta, radem asa cum suntem obisnuite s-o facem, cantam “oac, oac diri diri da”, ne uitam la peter pan …

azi am reusit, impreuna cu cei cu care voi lucra la asta, sa stabilesc data lansarii albumului…15 iulie…sper ca nu va interveni nici o schimbare…poate parea mult, dar in perioada asta abia daca voi avea timp sa respir…sunt atatea de pus la punct!…o sa va tin la curent cu fiecare pas dar n-am sa va dau detalii despre lansare…:)

buuun…legat de dana de la hi-q…ai dreptate marius cand spui ca presa imi pune aceasta stampila…cred ca sunt multi care ma recunosc dupa cum sunt acum si asta e foarte important pentru mine…

alexandra, aveam o prietena la ploiesti si isi spunea pitik…de-aia…:) daca nu ne-am cunoscut inca, te astept la concerte la bucuresti…curand. te anunt.

acum sunt acasa…cu dragos si sofia. m-am rupt pentru cinci minute ca sa vad ce mi-ati scris si-am sa ma intorc la joaca…colegii mei au fost la baschet si am primit tarziu invitatia lor…m-as fi dus si eu.

maine, dupa repetitii, plecam la rasnov…acolo petrecem ziua lui dragos…e surpriza pentru el…o sa aduc poze multe.

ne auzim mai tarziu…dupa ce adoarme sofia.

kamy,

piesele vor putea fi date jos de pe net abia peste doua luni…maxim. atunci apare albumul. din pacate asta e tot ce pot sa spun deocamdata…va exista o campanie de care vei auzi si…iti promit ca o sa ai si “parfum”…ma bucur nespus ca ti-a placut…si mie-mi place…atat de tare incat cred ca voi da numele albumului dupa ea. pana atunci, te astept la concerte …duminica am la orastie…:)

din seria lucru “cu albumul”…

azi am fost cu florin, colegul meu, sa cumparam cd uri si carcase pentru prezentarile pe care le avem de facut organizatorilor de concerte…incerc, cat pot, sa ma ocup de tot ce inseamna productie, promovare…si, recunosc ca mi-e foarte greu. mache (celalalt coleg al meu) s-a pus deja pe treaba, a sunat in diverse parti si… am primit confirmari de primire…politicos, dar nimic concret pana acum.

a sunat telefonul. acum. am primit o veste foarte buna. nu-mi permit inca s-o dezvalui dar promit ca o sa spun despre ce e vorba in curand.

revenind…am investit mult in proiectul asta si nu ma refer la bani…banii sunt ceva care vine si pleaca asa ca nu-mi fac prea multe grij in privinta lor…timpul, emotiile, atasamentul fata de niste oameni sunt cu totul altceva. nu-mi permit sa pierd acest altceva…

am primit o propunere interesanta de promovare si vanzare a albumului. am ales ca acesta sa nu apara pe piata decat o data cu al doilea single, adica peste vreo…doua luni pentru ca n-am casa de discuri. e gata, sunt multumita de rezultat, exprima foarte bine sentimentele traita de mine in anii in care n-am aparut pe tv…textele-mi apartin si muzica apartine lui Florin Cojocaru (Class) si Silviu Dimitriu (Cross). am hotarat care va fi numele albumului : “parfum”. sigur, pot interveni schimbari oricand insa imi place asta deocamdata. asa se numeste una din piese…e dedicata lui Papu si lui Vlad, vostii mei colegi instrumentisti care mi-au facut surpriza de a se reprofila…alaturi de hi-q. sigur, n-au rezistat mult acolo.

…mda. albumul e bun si-o sa-l ascultati curand. doua luni nu-i asa mult timp. va mai scriu.