am fost la vot. am votat. la cafeaua de dimineata, singurul moment de relaxare din zi (cel putin in ultima perioada) caut stirile, citesc politica…nu ma prea pricep, recunosc. ies pe usa in jurul orei 11 si ajung acasa, de cele mai multe ori, pe la ora 22.00 ca sa o pot tine in brate pe Sofia inainte de a adormi. mi-am iesit din ritm si ma simt foarte obosita. inainte puteam lupta cu mine si cu somnul zile in sir, conduceam mii de kilometri prin tara, ziua si noaptea, mereu cu red bull langa mine si…n-aveam nimic. ma gandesc serios ca imbatranesc. :)). sau poate doar mi-am iesit din ritm si e nevoie de timp ca sa ma obisnuiesc cu un altul. faza e ca nici macar nu sunt sigura ca vreau alt ritm. dupa ce a citit ce scriu aici, Cornelia m-a intrebat: de ce ai nevoie de mai mult?…nu am nevoie de mai mult, vreau doar sa cant. ca sa pot face asta asa cum vreau e nevoie de timp departe de ai mei…eh, e discutie lunga. pana una, alta o sa filmez un nou clip la inceputul lui decembrie…si urmaresc cu interes ce se intampla in politica, inainte de alegeri. ma scarbeste si ma amuza in acelasi timp…nu ma pot hotara care stare predomina. imi pun serioase intrebari: sa plec sau sa nu plec din tara? ce viitor o asteapta pe Sofia aici?…aici e acasa, dar stiti cum e, uneori vrei o casa mai mare, mai curata, poate una pentru care sa nu platesti chirie asa mare, una mai aerisita, mai la munte etc etc…romania de acum nu-mi ofera nici un fel de siguranta, in orice parte m-as uita…stanga sau dreapta. cred ca am nevoie de o constanta din partea stangii sau a dreptei ca sa ma pot hotara in ce directie s-o iau cand ma uit la televizor: spre scarbire sau spre amuzament. aproape ca-mi vine sa strig : AJUTOR! voua, nu?…

traiesti ca sa mori sau mori ca sa traiesti?

lumea in care traim ne invata sa ne taiem aripile, sa ne ascundem increderea, sa ne stabilim tinte minuscule, sa nu ne credem importanti, sa nu radem, sa ignoram…dar in lumea asta care te invata tot ceea ce nu trebuie sa fii mai exista oameni care spera, care stiu sa iubeasca si sunt iubiti, care au incredere si se stiu bucura pentru bucuria altuia…suflete curate…

tu cand te-ai bucurat ultima oara?

azi am privit indelung frunzele care alunecau in bataia vantului si mi-am amintit cat de firesc mi se parea atunci cand eram copil acest proces de…schimbare. pe vremea aia luam totul asa cum venea, toate lucrurile mi se pareau firesti. toate…si ploaia, si zapada, si toamna, si mugurii, si bobocii florilor, si cerul cu nori, si zambetul oamenilor. pe vremea aia nu “ma plangeam” de nimic…asa eram eu atunci si asa e Sofia mea acum. traieste intr-o armonie perfecta, se bucura de tot ce este si nimic nu e nelalocul lui. e atat de frumoasa si atat de mult as vrea sa pot fi in stare sa readuc copilul din mine…in mine.

zilele astea, ultimele doua-trei saptamani, au fost pline. abia apuc sa imi acord cinci minute cu mine atunci cand vine nopatea…si adorm. dimineata nu reusesc sa revad decat franturi de vis, niciodata unul de la cap la coada…am terminat cele doua piese pe care le incepusem si pregatesc un nou videoclip. am inceput repetitiile alaturi de Valdy si Sandu si sunt foarte multumita dar mai avem mult pana punem pe picioare intregul proiect. nu ma plang, mi-e foarte bine asa. l-am tinut in brate pe iubitul meu azi si i-am soptit la ureche: “ce viata frumoasa avem!”…mi-a zambit, m-a strans in brate…ma simt mai bine si mai linistita ca niciodata, am incredere in viata mea mai mult ca niciodata in ciuda oboselii pe care o resimt uneori si in ciuda tuturor rautatilor de care am avut parte. ma simt intreaga…

ma asteapta o saptamana plina de idei, de intalniri, de lucru in echipa, de veselie alaturi de “ai mei”…si-o sa incerc in tot timpul asta sa le iau pe toate asa cum vin si sa ma bucur neconditionat de ele, la fel cum faceam atunci cand eram copil. o sa incerc sa le zambesc oamenilor de pe strada, o sa las vantul sa-mi mangaie fata si-am sa pun suflet in tot ceea ce voi face…

din cauza ca fac un milion de lucruri pe zi, nu reusesc sa ma aduc, sa imi linistesc mintea, drept pentru care nu am reusit sa fac textele celor doua piese pe care trebuie sa le inregistrez maine…chiar sunt in pana de idei. abia seara, dupa ce ma intind in pat apuc sa ma uit la ziua care tocmai a trecut, s-o analizez…dar doar pentru cinci minute caci adorm repede. azi m-am trezit tarziu…la 9. mi-am dat seama ca nu o sa am timp sa termin tot ce mi-am propus pana la ora 12 cand voi pleca de acasa si am intrat in panica…m-am spalat repede si am zburat in bucatarie…pana s-au ridicat Dragos si Sofia din pat eu pusesem supa la fiert. in felul asta am mai stabilit un record…:)) :)) :))

Sofia e in faza “NU-urilor”…se incapataneaza sa domine “teritoriul” :)) si ajungem la conflict. azi dimineata, de exemplu, si-a rasturnat in camera ei bobitele de la aspiratorul de jucarie si, in loc sa le adune, le-a lasat sa se imprastie in toata casa. sunt niste chestii mici si rotunde din polistiren care se electrizeaza usor de sosete…i-am spus sa le adune si a spus NU. i-am mai spus o data, cu “te rog” in fata, a zis: NUUUUU VREEEAU. si-atunci i-am explicat ca mami ii spala hainutele, ii face mancare, o spala pe ea, o scoate la plimbare si se joaca cu ea DAR nu ii strange mizeria. daca a facut mizerie trebuie sa o stranga. si Sofia m-a intrebat senin: DE CE? iar am inceput sa ii explic de ce nu e frumos sa facem mizerie, ca mizeria inseamna microbi etc etc (ca pentru un copil mic) si iar a zis: NU. in cazul asta trecem la “artileria grea”. BINE, DACA NU VREI ATUNCI ADUC ASPIRATRUL CEL MARE, FAC EU CURAT SI ASPIRATORUL TAU IL ARUNCAM LA GUNOI CA SA NU MAI FACA MIZERIE. lacrimi, rugaminti…pana la urma, am ajuns la un compromis: aduna jumatate acum si jumatate dupa ce mananca…ne-am inteles.

randurile raman nescrise…zile si zile. fericirea mea, tristetile mele…cu cat ma gandesc mai mult despre care dintre ele sa scriu cu atat nu-mi vine sa scriu nimic. acasa e-aceeasi liniste pe care nu as schimba-o cu nimic, pe care o astept, de fiecare data, atunci cand prea multa vreme sunt plecata sau prea multi oameni sunt in jurul meu. constat ca ma transform in fiecare zi si in fiecare zi ma inchid mai mult si-mi savurez momentele de placere sau de suparare…le savurez pe toate cu nesatul unui om care n-a mai vazut apa de mult si pe care nu vrea s-o imparta cu nimeni. banuiesc ca e frustrant pentru cei care s-au obisnuit sa intre aici ca sa gaseasca o bruma de zambet, sa nu gaseasca nimic. in egoismul meu imi spun ca nu se intampla nimic care trebuie mentionat…si-n conditiile astea de ce te mai apuci sa scrii? da, e o perioada. probabil una in care nu sunt foarte bine, eu cu mine si astept sa treaca pentru a putea readuce zambet si speranta. nu s-a intamplat nimic deosebit…stiti cum e cu lucrurile mici care se aduna si din ele faci tantar armasar, nu? totul e ciclic si, tot asa, fiecare are perioadele lui mai bune si perioadele mai putin bune. vin si trec una dupa alta, isi pun amprenta asupra noastra mai mult sau mai putin si…gata.

deocamdata astept sa se trezeasca pitica ca sa o scoatem in parc. maine ar trebui sa incep lucrul la noul album.

ne-am intors…Politist, adjectiv a avut parte de o premiera frumoasa la bucuresti. au venit aproape toti cei care au lucrat la film si o gramada de prieteni. sofia a stat cuminte si s-a uitat cum tati ii urmareste pe baiatul si fata aia care nu avea tocuri :). m-a mirat rabdarea ei…daca nu era atat de rece in sala de la aerul conditionat n-as fi scos-o de acolo…si a tinut mortis sa urce pe scena cu tati atunci cand s-a terminat filmul si s-au facut prezentarile. 

sunt mandra de sotul meu. stiu cat a muncit si ce sacrificii a facut ca sa ajunga la aprecierea aceasta. ma bucur pentru fiecare reusita a lui si-l sustin in orice-si propune. ii voi fi alaturi chiar daca nu intotdeauna rezultatele vor fi cele asteptate…

petrecerea de dupa (la care sofia a lipsit) a fost una foarte linistita. am revazut oameni dragi…m-am bucurat de tot ce a fost in seara asta. 

ne propusesem sa plecam intr-o calatorie mai lunga incepand de sambata dar parca nu ne vine sa pornim la drum. prima oprire ar fi praga. apoi…mai vedem. nici un plan batut in cuie. doar noi trei.

am fost de nerecunoscut pentru mine insami in seara asta…asa mult am vorbit. :). cum n-am participat de mult la evenimente aglomerate am uitat. n-a fost insa nimic nelalocul lui, toate au curs de la sine si m-am simtit bine.

acasa, e liniste. sofia doarme de ceva timp si va trebui sa o facem si noi altfel, dimineata o sa avem ochii cat cepele. pun sare in loc de zahar in cafea, ma impiedic de jucarii, vars laptele…chestii obisnuite pentru un somnoros.

am tot fost intrebata in seara asta daca mai cant. nu mai cant. ca sa lamuresc nelamuririle. o sa mai fac muzica dar planurile mele (caci ele exista) nu vor fi pe o scara larga, nici macar cat a fost pana acum. asa ca, as putea spune, pe scurt ca nu o sa mai cant. parca vad ziarele peste cateva zile: a renuntat la cantat! se retrage! … bla, bla, bla. nu ma retrag, nu am renuntat. am devenit mai egoista. fac pentru mine si pentru cei putini. cine va vrea va sti unde si cum sa ma gaseasca…anunt eu cand e cazul. pana atunci, ma delectez cu banalitatile mele, cu viata mea minunata, cu familia mea, cu caltoriile noastre, cu toata fericirea pe care altii cred ca am inventat-o si care ii deranjeaza…

ma uit in jurul meu, dau timpul inapoi si…nu am neimpliniri, regrete, nu gasesc lucruri pe care as vrea sa le schimb. nu-mi pot vedea viitorul oricat as incerca sa mi-l planific asa ca nu mai pierd timpul calculand, analizand daca fiecare minut s-a scurs in scopul pe care mi l-am propus. las totul sa curga, pana si visele le las sa curga…si dac-o fi sa se-mplineasca am sa multumesc cerului si mai mult pentru blandetea cu care mi-a mangaiat zilele. sunt un om tare norocos…

pe nina simone am descoperit-o acum foarte foarte multi ani…iubesc muzica ei. sunt cativa artisti de care nu ma pot satura si nina simone ocupa primul loc. si pentru ca la ora asta tarzie eu stau si o ascult va “dau” si voua:

in the dark

Imogen Heap - vedeti AICI

sau AICI

am petrecut week end ul la salonic…din pacate vremea n-a tinut cu noi, a fost frig si a plouat mai tot timpul dar asta nu ne-a impiedicat sa ne dam seama ca e un oras frumos si ca vrem sa mai mergem acolo…cand e mai cald. sofia a savurat marea si noi mancarea…da, se mananca foarte bine la cateva din restaurantele din salonic…:) din pacate hotelul de cinci stele la care ne-am cazat arata ca unul de trei de-al nostru chiar daca avea o piscina mica si cocheta…nu-i nimic, mereu privim partea plina a paharului…:)

maine ma intorc in bucuresti si-mi reiau activitatile…gata cu drumurile, cel putin pana in iunie. atunci am facut rezervarea pentru plecarea la roma, de ziua lui dragos…poate o sa mai plecam o zi, doua, trei dar in nici un caz nu asa departe si nu pentru atatea zile…inca nu m-am hotarat daca il voi vizita pe dragos in maroc…

sofia zice multumesc in engleza acum si si-a facut prieteni noi aici…:)

mie mi-e dor sa stau in pat, sa lenevesc si sa butonez telecomanda…

o sa intru in studio sa lucrez…inca n-am vesti de la cristi, inginerul de sunet cu care trebuie sa lucrez si care s-a operat la inceputul lui martie. sper ca e bine…si, hmm, decizia am luat-o si-o sa scriu curand despre ea.

…sa ma dau mare putin? pentru cei care spun ca tot ce mi-a ramas de facut este sa gatesc :)…ok, vreau sa-mi schimb masina, sa-mi iau un volvo xc60 si o sa fac maine un test drive cu ea…inca nu ma atinge criza…ed harris e un om extraordinar…am cumparat biletele de avion pentru surpriza pe care i-o fac lui dragos de ziua lui (il duc intr-un loc pe care nu-l spun caci nu vreau sa stie pana atunci. m-am asigurat doar ca va putea merge…undeva, departe)…tocmai am aflat ca IUBITUL MEU A LUAT PREMIUL GOPO PENTRU CEL MAI BUN ACTOR…azi am dus-o prima oara la gradinita pe SOFIA si nu mai vroia sa plece de acolo…am stabilit ca la sfarsitul lui martie voi intra in studio…mai am dar nu mai vreau…

dar despre intalnirea de azi tot nu spun…

decizie grea…

ne place sa ne complicam viata intr-un mod extraordinar…de cele mai multe ori ajungem sa-i ranim pe cei dragi pentru ca ne gandim prea mult la noi si, prea putin la ei…sentimentul de vinovatie de apoi nu ne scuza cu nimic…durerea celuilalt nu poate fi egalata de nici un “pardon!”…

de-asta trebuie sa fim atenti la toate actiunile noastre…dupa o varsta, si mai ales dupa ce devii parinte incepi sa te uiti la tine cu alti ochi si nu mai esti in stare sa te pui pe primul loc…te gandesti la fiecare gest, la fiecare cuvant (fara ca asta sa reprezinte vreun stres) la exemplul pe care il dai copilului tau… e foarte usor sa formezi un bulgare si tot la fel de usor il poti rostogoli de pe munte pana devine unul mare de tot…

multumesc SILVIU pentru mesaj! …mi-a prins bine in dimineata asta plina de soare. 

sa va spun ce-am facut ieri:

am dus-o pe mama la gara. venise cu mine de duminica…mi-e greu singura cu sofia pe masina timp de trei ore si jumatate caci nu mai are rabdare si are nevoie de “distractie”…mama s-a ocupat de asta, eu de sofat. m-am obisnuit sa ma trezesc devreme…in jur de sapte, in fiecare dimineata si nu conteaza ora la care ma culc…am ajuns in zona studio ului pe care trebuia sa-l vizitez cu o ora inainte asa ca am oprit la un omv sa alimentez si sa-mi iau o cafea…si iar am ignorat doi prosti care au invatat ca e frumos sa te iei de o fata singura…

la 11 m-am intalnit cu ciprian dinu, un vechi amic care acum lucreaza la radio guerilla si care e manager la studio ul acesta la care zic ca am fost si…de care am ramas absolut impresionata. m-am gandit mult dupa ce am plecat de acolo ca mai exista oameni care fac lucruri de calitate…si m-am bucurat mult. locul e impresionant si sper ca rezultatul va fi unul pe masura…dupa discutia avuta cu cristi dobrica (inginerul de sunet cu care urmeaza sa incerc doua noi piese) am ajuns la concluzia ca ne vom apuca de lucru dupa ce ma intorc din bulgaria si dupa ce se va opera el…asta inseamna cel mai tarziu in a doua jumatate a lunii aprilie, in functie de operatia lui. nu-i nimic, nu ma grabesc. mai bine mai putin, dar mai cu substanta. am si alte lucruri de facut pana atunci…chiar daca, uneori nu le scriu aici pe toate. la ora unu avea programata o intalnire cu salonul de cosmetica…in ciuda traficului am ajuns la timp si am stat mai mult decat era cazul…mi-am amintit de ce nu-mi plac saloanele de cosmetica…nu pentru ca te fac sa te simti mai frumos ci pentru ca pierzi extrem de mult timp in ele…searea, dupa ce am ajuns acasa si mi-am luat fetita in brate am regretat cele aproape sase ore petrecute acolo…da, pentru cei care se mira tare de tot…daca vrei un tuns (cu spalat cu tot), un epilat, un masaj si o mani-pedi cam atat iti ia…cel putin, atat mi-a luat mie si ma tot intreb cum reusesc altele sa treaca prin asta o data, chiar de doua ori pe saptamana…oare n-au altceva mai bun de facut? ma rog…o sa incerc sa imi programez altfel timpul la cosmetica…poate e o problema de-a mea, de organizare.

seara am stat amandoua, ne-am jucat, ne-am uitat la desene, am ras mult…si-am adormit-o cu o poveste la ora 23…eu am adormit mult mai greu, pe la ora 3…cu multe, multe ganduri

azi am multe de rezolvat inainte de plecare…avem avion la ora zece fara un sfert…maine si doar azi mai pot rezolva cateva din cele ramase…un drum pana la administratia financiara pentru un act care-i trebuie lui dragos, un contract de semnat, o vizita la un medic si-apoi la o farmacie, ultimele cumparaturi … printre care si un cadou pentru sotul meu :)…bagajele care trebuie atent aranjate ca sa ma pot descurca cu ele si cu sofia…(cred ca asta o sa-mi ia cel mai mult)

asa ca…maine ne “auzim” din sofia cu primele impresii despre lumea de acolo…